Crema de Nuca de Cocos Bio – VITAQUELL – 250g

„Fibrele alimentare sunt solubile și insolubile. Cele insolubile – din punctul de vedere al omului (care nu are enzimele necesare digestiei lor) – NU ADUC CALORII ci doar tranzitează tubul digestiv, participând astfel la formarea așa numitului „balast alimentar“. Deoarece nu se digera ele vor întîrzia tranzitul alimentelor prin tubul digestiv precum si absorbția unor macronutrienți. Cele solubile, spre exemplu inulina, au funcții multiple care nu le detailez aici! Necesarul zilnic in fibre al unui adult sanatos este de circa 15 – 20 g. Pentru ajutorul Dvs., am pus pe acest site indicatia dietetica FIBRE pe acele alimente care contin mai mult de 1,5g fibre alimentare pentru fiecare 100g aliment consumat exact in modalitatea preconizata de producator. Recomandări nutriționale și medicale ale dietelor bogate în fibre sunt: – profilaxia cancerelor (în mod deosebit al celui colorectal), – tratamentul diverticulozei/ diverticulitei, a diferitelor tipuri de constipație, – dietele din cursul hepatitelor cronice avansate și a cirozelor hepatice, – dietele de prevenție a îmbolnăvirii aparatului cardiovascular (hipertensiune arterială, hipercolesterolemii, hipertrigliceridemii), – controlul mai bun al glicemiilor din Sindromul Metabolic, Toleranță alterată la glucoză, Diabet Zaharat tip I și II. – Controlul Obezității. In general, un aliment bogat în fibre alimentare are un Indice Glicemic și aduce o Incărcătură Glicemică mai mică decît cantitatea echivalentă a unuia fără fibre“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“Pe înțelesul tuturor, produsele Organice, Bio sau Ecologice sunt acelea în a căror producție nu s-au utilizat substante chimice artificiale sau de sinteza și nu au suferit intervenții genetice. Astfel, față de omologele lor convenționale/ tradiționale, ele “beneficiază“ – printre altele – de concentrații infime de POP (Poluanți Organici Persistenți) și metale grele, două dintre “chimicalele“ cu important efect negativ cumulativ pentru organism. Certificare Organică este procesul prin care producătorii de alimente au obținut și își mentin calificarea de Organic sau Bio. Cerințele sunt asemănătoare, existând doar mici diferențe de la țară la țară. Difera oarecum frecvența, metodologia și rigurozitatea controalelor. In sens mai larg, cele mai importante cerințe sunt: – nu se folosesc Organisme Modificate Genetic. – nu se folosesc produse chimice sintetice/ artificiale (îngrășăminte chimice, pesticide, ierbicide, fungicide, antibiotice, aditivi, conservați, coloranți, potențiatori de gust sau aromă, arome analoge celor naturale, etc.). – terenurile agricole cultivate trebuie să treacă anterior printr-o perioada variabila ( de cel puțin 3 ani – funcție de legislație) de curățare și decontaminare, în care nu au mai primit tratamente chimice de niciun fel. – cînd este vorba de produse neambalate, este necesara menținerea obligatorie atât la producător cât și pe lanțul de distribuție a unei stricte separări fizice între produsele certificate de cele fără certificare. – producatorul ține o evidență scrisă strictă a operațiunilor zilnice. – producătorul își dă acordul expres pentru inspecțiile periodice și inopinate ale organismelor de certificare și ale autorităților. în multe țări, procesul de certificare este supravegheat de către guverne. In tarile Membre U.E. utilizarea în scopuri comerciale a termenului organice, bio, ecologice, etc. este limitată prin lege. Care sunt beneficiile pentru consumator? Utilizarea exclusivă a produselor Certificate Organic/ Bio/ Ecologic (sau a unei asocieri între acestea și cele convenționale) aduce o încărcătură mult mai mică de substanțe chimice dăunătoare sănătății. Cu cat se incepe de la varste mai mici, cu atat este mai bine. Este de reținut faptul că multe dintre aceste substanțe se cantonează în țesutul adipos/ gras al organismelor animale (dar si în alte celule), nu mai pot fi eliminate și aduc efecte devastatoare asupra sănătății și speranței de viață. Aceste efecte negative sunt de cele mai multe ori direct proporționale cu cantitățile acestor compuși acumulați în organism.” – 2013 Dr. Albu Horațiu

Destinat persoanelor cu anumite nevoi alimentare/ nutritionale. “DIETETIC este acel aliment care – în funcție de cunoștințele nutriționale/ medicale actuale – asigură nevoile nutriționale particulare ale unei anumite persoane în legătură directă cu starea sa de sănătate, de stil de viață, de activitate, de afecțiunile de care suferă sau de tratamentele acestora.” – dr. Albu Horatiu 2013

Produs fara niciunul dintre cei trei derivati xantinici (cafeina, teobromina si teofilina) existenti frecvent in regnul vegetal. “Cofeina sau Cafeina este un alcaloid vegetal din grupul xantinelor care acționează ca și inhibitor competitiv pe receptorii neurotransmițătorului adenozină. Astfel, ea are un efect de dezinhibare a activitații neuronale și de dereglare a ciclului somn-veghe. Prin metaboliții săi, inhibă senzația de foame și crește toleranța la efort fizic (paraxantina), mărește fluxul sangvin arterial bogat în oxigen și nutrienți spre creier și mușchi (teobromina), relaxează musculatura netedă – în special pe cea a bronșiolelor – crește ritmul și eficiența de pompa a inimii (teofilina). Principalele surse naturale de cofeină sunt ceaiul, cafeaua, mate, guarana, maca. Si cacao conține cantități relativ reduse de cofeină. Deoarece acest alcaloid se găsește în unele dintre cele mai utilizate băuturi, în cadrul regimurilor cu restricție la cafeină trebuiesc abordate variantele sau înlocuitorii fără cofeină ai acestor alimente. Dietele cu restricție la cofeină sunt recomandate în: – Anxietate, atacuri de panică, insomnii, depresie, tendință către depresie. – Multe boli cardiovasculare, angină pectorala, status post-infarct, hipertensiune arterială, aritmii cardiace. – Epilepsie. – La cei cu diabet, cu hipertiroidism și hiperaciditate gastrică. – La cei primesc anumite medicamente printre care beta blocantele, alte sipaticomimetice, nicotina, efedrina, pseudoefedrina, quinolonele (norfoxacin, ciprofloxacin, etc.), IMAO, benzodiazepinele, teofilina, metilxantina.” Dr.Albu Horatiu 2013

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

„în fiecare zi care trece, experiența îmi arată că pe cei mai mulți dintre părinți îi interesează starea de sănătate a copiilor lor doar atunci când intervin probleme marcante, îndeobște îmbolnăviri. Este o mare greșeală! Astfel, pe lângă faptul că această atitudine poate conduce la situații periculoase sau chiar dramatice (datorită potențialei evoluții negative a unora dintre afecțiuni, funcție de terenul pe care se dezvoltă) însăși tratamentul în sine (îndeobște farmacologic și cu efecte pozitive pe maladia în cauză) conduce, printr-un efect secundar inevitabil de intoxicare generală a organismului, la scăderea speranței de viață a celui tratat, într-un cuvânt la scurtarea vieții. După cum intuim cu toții, Dumnezeu ne dăruiește o sănătate pe care noi trebuie să o conservăm, păstrăm și s-o îngrijim, astfel încât să beneficiem cât mai mult timp de pe urma ei. Același lucru se întâmplă și cu „resursa vitală“ sau lungimea vieții! Prin zestrea genetică ne este „rezervat și destinat“ un anumit timp de viață, din care ATâT PĂRIN√Ö¬¢II NO√Ö≈æTRII (pe perioada alimentației inconștiente – viață intrauterină, sugar, copil mic, copil mare, pubertate – în care întreaga răspundere le revine) și apoi NOI îN√Ö≈æINE (pe perioada alimentației conștiente – adolescență, tânăr adult, adult, vârstnic – în care întreaga răspundere NE revine) avem „grijă“ să tăiem mai mult sau mai puțin, ca de pe un răboj, în funcție de procesele de aging (îmbătrânire) pe care le punem pe anumite structuri ale organismului (țesuturi, organe, aparate și sisteme). Logic este că, așa cum se întâmplă în cazul unei mașinării mecanice, și în cazul celor organice sistemele și subansamblele mai suprasolicitate vor ceda primele. Ce putem face astfel încât să tăiem cât mai puține din zile cu care am fost dăruiți? O întrebare legitimă care trebuie să ne preocupe atât pentru noi dar mai ales pentru copii noștrii! Voi face anumite considerații rapide pe această temă, care într-o societate normală și responsabilă ar trebui sa prezinte un larg interes!“ – dr. Albu Horatiu din Articolul “Considerații violente despre greșelile nutriționale pe care le facem in alimentatia copiilor!“ – 2009

CATEVA RASPUNSURI LA INTREBARI CARE IMI SUNT PUSE FOARTE FRECVENT! Sunt intrebari la care, majoritatea specialistilor in obstetrica si ginecologie au putine raspunsuri iar atunci cand le au, acestea sunt destul de invazive pentru organismul matern si cel fetal. 1. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate durerile de spate ale gravidei? Răspuns: pe măsura dezvoltării sarcinii, femeile gravide pot suferi de dureri și de discomfort ale spatelui, umerilor, cefei și mai ales lombelor (uneori relatate de către pacientă ca și „dureri de șale“). De obicei, aceste dureri se datorează anumitor modificări posturale (de poziție) ca urmare a deplasării centrului de greutate al gravidei către anterior, concomitent cu dezvoltarea sarcinii. Este o mare greșeală tratamentul medicamentos al acestor fenomene deoarece oricare intervenție cu preparate farmacologic-active asupra mamei se răsfrânge atât asupra acesteia (conform noilor concepte de Nutriție Ortomoleculară/ Dietetică Specială Antiaging) cât mai ales asupra stării fătului. în opinia mea, cea mai bună metodă de combatere a acestor dureri posturale de spate și de articulații ale gravidei este reprezentată de MASAJUL LEJER DE 2 – 4 ORI PE ZI CU CREMA DE MASAJ MIO-RELAXANTĂ (care relaxează musculatura), ANALGEZICĂ (care combate durerea) și ANTIINFLAMATOARE (care combate inflamația) denumita FOLREX CREMA. Este un preparat special construit pentru uzul gravidei iar acțiunea sa benefică se bazează pe proprietățile analgezice, antiinflamatorii, remielinizante și miorelaxante ale Acidului Folic Activat Molecular. Este extrem de ieftină și ușor de utilizat! Cum vedeți, o altă aplicație (mult mai nou descoperită) a acidului folic la femeia gravidă! 2. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate constipația gravidei? Răspuns: constipația poate fi întâlnită în oricare perioadă a sarcinii dar cel mai frecvent însoțește ultimul trimestru. Numai în cazuri cu totul rebele trebuie să se ia laxative și aceasta cu mult discernământ! Cele mai multe preparate de acest fel conțin substanțe farmacologic active (de sinteză, artificiale sau naturiste/ naturale) și produc și o spoliere a organismului matern de anumiți micronutrienți fapt ce are potențiale consecințe negative asupra dezvoltării fătului și pozitive asupra proceselor proa-aging materne. Mai mult, așa numitele laxative stimulante ale defecației (ex.glicerina, uleiul de parafină, uleiul de ricin, „curățitoarele de colon“, etc.) pot provoca contracții și chiar travaliu prematur. Metoda cea mai fiziologică și prietenoasă cu organismul matern și fără nici-un fel de repercursiuni negative asupra fătului, este reprezentată de introducerea în dieta gravidei a unui aliment funcțional special conceput în acest sens. Eu prescriu cu mare succes un aliment funcțional german, disponibil și pe piața românească, denumit RABENHORST Suc de Prune Uscate în cantitate de 125ml odată la 1-3 zile (funcție de severitatea constipației). O sticlă de 750ml ajunge 5 – 15 zile, acționează excepțional de blând și încă nu am întâlnit nicio gravidă care să nu fie totalmente mulțumită de consumul acestui aliment funcțional. 3. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate anemia în sarcină? Răspuns: Multe dintre femei au o oarecare anemie premergătoare sarcinii. La altele, semnele hematologice și eventual cele clinice de anemie sunt depistate în urma controalelor de rutină din timpul sarcinii. Indiferent în care din cele două ipostaze se încadrează gravida, ea trebuie să știe două amănunte importante: – In cvasimajoritatea cazurilor, anemia în sarcină se datorează carenței de fier și/sau celei de Vitamina B12 si B9. De obicei există intricare a cele două carențe enumerate mai sus.. – Fierul este necesar atât fătului și viitorului bebeluș cât și organismului gravidei, „forțat“ să transporte oxigen suplimentar față de starea de negraviditate. Mulți dintre noi prescriem un preparat farmaceutic sau naturist cu fier fie numai gravidelor aflate în ultima parte a sarcinii fie, profilactic, pe întreaga perioadă de urmărire a sarcinii. Cel puțin din punct de vedere teoretic, ambele atitudini sunt corecte. Practic, trebuie să ținem cont și de anumite alte lucruri foarte importante, legate de administrarea judicioasă a fierului. Acestea sunt următoarele: – Există factori care împiedică absorbția fierului. La femeia gravidă, aflată în condiții normale de viață, cei mai importanți dintre acești factori sunt: consumul de ceai, cafea sau băuturi alcoolice, dietele cu aport proteic redus, abuzul din așa numiții „hoți de micronutrienți“ precum grăsimile saturate, făinurile și zaharurile rafinate, existența hemoragiilor, microhemoragiilor repetate, diareei cronice, consumului de laxative și mai ales A MEDIULUI INTESTINAL PREA ALCALIN, care defavorizează absorbția fierului. – Conform Asociației Germane pentru Alimentație, necesarul de fier al femeii gravide care încă nu are anemie feriprivă, este fie de 20 – 30 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea modernă de administrare profilactică a fierului, pe toată perioada sarcinii) fie de 35 – 50 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea mai „împământenită“ la noi, de administrare a fierului începând cu al doilea trimestru de sarcină). Experiența îmi arată că este mai benefică administrarea unor doze dietetice, profilactice, de maximum 30 micrograme pe zi pe toată perioada sarcinii (ca și o suplimentare a fierului adus prin alimentație) decât dozele mai mari, terapeutice, administrate mai târziu, pe parcursul sarcinii. Nu trebuie să uităm că supraâncărcarea cu fier are consecințe mult mai grave și mai greu de îndepărtat decât carența. Cred că acolo unde se poate și ne putem permite, trebuie să fim ponderați în administrarea medicamentelor sau suplimentelor nutriționale pe bază de fier și să ne îndreptăm atenția către alimentația funcțională bogată în fier, utilizată pe întreaga perioadă a sarcinii! – Pe lângă acidul folic (vitamina B9) cunoscut de majoritatea practicienilor, mai există câțiva micronutrienți absolut necesari în buna absorbție intestinală și utilizarea fierului de către organismul gravidei și fătului. Sunt reprezentați de vitaminele C, B1, B2, B6 și B12. Administrarea lor nu trebuie niciodată omisă. Mai trebuie cunoscut faptul că în anumite cazuri, în echilibrarea micronutrițională a gravidei cu anemie poate fi necesară (pe lângă fier și micronutrienții înșiruiți mai sus) administrarea unor oligoelemente considerate de către Nutriția Ortomoleculară ca fiind sinergice fierului. Acestea sunt: cuprul, manganul și cobaltul. Oricare tratament cu doze mai mari decât cele dietetice de fier și care trebuie efectuat pe o perioadă mai lungă de timp ( peste 2 săptămâni) trebuie întotdeauna supervizat de medic. Cu foarte bune rezultate folosim ALIMENTA√Ö¬¢IA FUNC√Ö¬¢IONALĂ pentru prevenirea și combaterea anemiei la femeia gravidă și la cea care alăptează. în acest scop, presciu 20 – 40 ml/ zi din sucul dietetic funcțional RABENHORST Suc SANGE DE FIER – EISENBLUT. Este un aliment funcțional excepțional, construit la cele mai înalte standarde în vederea combaterii tendinței la anemie și care conține (pe lângă dozele dietetice de fier și din vitaminele implicate în absorbția lui) și un cocktail din sucuri de fructe și din plante aromatice, recunoscute în medicina tradițională germană ca având unele proprietăți în combaterea anemiei 4. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate Infectiile Tract Urinar recidivante care pot apar in unele sarcini? Un raspuns extrem de simplu: igena facuta exact asa cum trebuie si introducerea in dieta zilnica, diminatata si seara a cate 30 ml din RABENHORST Suc Mama de Merisor canadian/ Cranberryes/ Afina Rosie. Gustos si extrem de eficace in impiedicarea agregarii E. Coli in colonii la nivelul tractului urinar. Succes! Dr.Albu Horatiu 2012

“In mod normal, la omul sănătos, aportul zilnic de energie din proteine trebuie să se situeze cam la 15% din cel general. Astfel – la un calcul sumar – individul de 70Kg aflat în condiții normale de viață (cu un necesar de cca. 2000 Kcal) necesită cam 70 – 80g de proteine zilnic. Dietele cu continut redus de proteine (regimurile cu restricție proteică / regimurile hipoproteice) le prescriem de obicei pacienților cu anumite afecțiuni renale, hepatice sau tulburări metabolice ereditare dar un numai. In funcție de severitatea afecțiunii, medicul, nutriționistul sau dieteticianul stabilește cantitatea zilnică de proteine care pot fi și trebuiesc consumate. Astfel, pentru individul nostru standard de 70kg (și proporțional pentru alte greutăți) se pot stabili – de regulă – trei mari tipuri de restricție proteică: – regim hipoproteic moderat, cu 50 – 60g proteine/zi (10 – 12% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic sever, cu aproximativ 40 – 50g proteine/zi (8 – 10% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic extrem de sever, cu sub 40g proteine /zi (sub 8% din aportul energetic zilnic). Vom considera și vom nota ca atare, adica SARAC PROTEINE acele alimente care – în forma lor optima de consum – vin cu un aport de proteine de până la 4g pentru fiecare 100g. Teoretic, aceasta înseamnă că pentru persoana noastră de 70kg, o cantitate de cam 1500g din respectivul aliment gata de consum ar asigura aportul de proteine întrun regim hipoproteic moderat, cam 1250g l-ar asigura pe cel dintr-un regim hipoproteic sever și sub 1000g pe cel al unui regim hipoproteic extrem de sever. In esență pentru orientarea Dvs. mai ușoara, SARAC PROTEINE marcat de mine pe acest site, înseamnă un aliment care – în forma lui de consum preconizată de producator – vine cu cel mult 4g de proteine pentru fiecare 100g produs in cazul celor care se consuma solide si sub 1,6g la 100ml la cele care se consuma lichide.“ – Dr.Albu Horatiu 2013

„Aportul normal de sodiu zilnic la individul de circa 70kg, sănătos, care trăiește în condiții de confort termic și desfășoara o activitate fizică normală este de cputin peste 2g. Aceste 2g de Na corespund a 5g de sare pură. In ceastă socoteală se ia sodiul provenit din toate alimentele, medicamentele si lichidele consumate de-a lungul unei zile! Actualmente, regimurile cu restricție variabilă la sodiu (regimurile hiposodate) se aplică în special la persoanele cu anumite afecțiuni cardio-vasculare, boli hepatice și insuficiente renale. Regimul hiposodat – în funcție de severitatea deficitului de sodiu pe care-l aduce – poate fi clasificat în: – regim hiposodat ușor, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 1600mg de sodiu (sau 4g de sare pura). – regim hiposodat mediu, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 800mg de sodiu (sau 2g de sare pură). – regim hiposodat sever, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 400mg de sodiu (sau 1g de sare pură). – regim hiposodat extrem, în care totalitatea alimentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă până la 200mg de sodiu (sau 0,5g de sare pură). Strictețea regimului hiposodat este stabilită de medic sau de catre dietetician sau nutriționist la indicația medicului! Pentru a vă facilita alegerea produselor dietetice de pe acest site și în funcție de cantitatea de sodiu sau sare pe care o conțin, voi marca cu indicația dietetică SARAC SODIU acele produse care aduc cate 160mg de sodiu sau 0,4 g de sare pentru fiecare 100g de produs pregătit pentru consum, conform specificației producătorului. Atrag atenția că și apa pe care o folosim la băut sau pregătit alimentele conține o proporție variabila de sodiu care trebuie luata în considerare în situațiile de regimuri hiposodate.“ – Dr. Albu Horatiu 2013